
Sfecla roșie (Beta vulgaris) este o legumă rădăcinoasă bienală, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de un roșu-violet intens.
Sfecla roșie (Beta vulgaris) este o legumă rădăcinoasă bienală, cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă, de un roșu-violet intens. Rădăcina dulce este bogată în fier, acid folic, fibre și antioxidanți, iar frunzele tinere sunt și ele comestibile. Se consumă fiartă, coaptă, murată sau în salate și borșuri, fiind apreciată pentru culoarea și gustul său. Preferă solurile afânate, fertile, și vremea răcoroasă, fiind o legumă rezistentă și ușor de cultivat. Sfecla se păstrează bine peste iarnă, fiind o sursă valoroasă de hrană în sezonul rece.
Mod de semănat: Răsad protejat pentru recoltă timpurie, sau direct în sol după ultimul îngheț
Vârsta răsadului la plantare: 30–35 zile
Transplantare: Da
Mod de cultură: Câmp · Ghiveci adânc min. 30 cm
Distanță între rânduri: 30 cm
Rărire la: 8 cm
Sol afânat, fără pietre și fără gunoi proaspăt — altfel rădăcinile se bifurcă.
Rărirea la 2–3 frunze adevărate este obligatorie, altfel rădăcinile rămân mici.
| Expunere | Soare |
|---|---|
| Ciclu de viață | Anual |